De-ale mele

Un 2018 plin de distracție și reușite

Ce am făcut eu anul ăsta?

Anul ăsta a fost unul din cei mai buni și productivi ani de până acum.

Mi-am dat seama la începutul lui 2018 că pasiunile mele de a explora, de a citi și de a scrie se pot îmbina perfect ca să formeze ceva frumos: așadar, am realizat blog-ul ăsta de care sunt tare mândră. Iar de aici au început toate peripețiile mele cu el.

Am avut momente captivante alături de cei dragi prin diferite colțuri de lume. Mai întâi am mers în Italia pe care o consider ca pe o a doua casă, apoi la Cluj-Napoca de „Noaptea Muzeelor” și de zilele orașului; am avut un sincron perfect cu toate astea. Clujul mi-a lăsat un gust dulce datorită oamenilor care mi-au demonstrat că sunt liniștiți și empatici.

 

Vacanța mult așteptată

Pentru că am scăpat de toate examenele din primul an fără vreo restanță, am zis că vara asta o să mă distrez. Așa am început cu vacanța din Grecia unde mi-am și sărbătorit ziua de naștere și în care mi-a lipsit kit-ul de vară de la Nivea, din păcate. M-am ales cu o insolație și cu arsuri ale pielii pe care nu le voi uita cât trăiesc. Tocmai ce aflasem că am fost una din norocoasele care au primit rolul de a face mișcarea #LikeYourself cunoscută.

Pot spune că grecii habar n-au o boabă de engleză. În loc de „Do you sit here?”, s-a ajuns la „Do you shit here?” sau „A closer beach bar around here?” – „No, no, it is no closer, it is open!” și multe alte replici memorabile.

 

În august am avut parte și de prima mea experință  „Nespusă” de la Untold în care m-a acompaniat Nivea și a oferit îngrijire părului și tenului meu pe tot parcursul festivalului. Imediat la Sighișoara, verișoara mea, Raluca, s-a gândit că ne-ar plăcea mie și prietenului meu, Laurențiu, o oră de echitație în care am avut ocazia să o cunosc și pe frumoasa Lady, o iapă tare simpatică.

 

Din nou la facultate…

După a început facultatea, iar odată cu ea am avut și câteva proiecte de voluntariat prin care am cunoscut oameni și am învățat lucruri noi: UNIfest, festivalul destinat tuturor studenților din toată țara organizat de Uniunea Studenților din România, festivalul „Les films de Cannes a Bucarest” și festivalul „Puternici Împreună” de la clubul sportiv Climb Again. Aici am interacționat și m-am distrat cu copiii nevăzători de la toate școlile speciale de nevăzători din toată țara.

 

Acum mă aflu la câteva zile de vacanța de Crăciun, care oricum va trece repede și imediat va începe și sesiunea. Pot spune că a fost un an plin de peripeții și de cunoaștere, de ambiție și determinare, de distracție și emoții.

Și totuși vin sărbătorile

Emoția pe care o simt de Crăciun atunci când sunt cu cei dragi, cu familia, cu prietenii este, probabil, singura care trezește în mine bucuria și nostalgia tradițiilor și obiceiurilor.

În fiecare an obișnuiesc să stau alături de ai mei la Onești, să ne adunăm în jurul bradului și la mesele întinse pregătite de bunica. Îmi place să ies cu puțin timp înainte de seara de Ajun cu prietenii sau cu foștii mei colegi de liceu să împărtășim povești și experiențe prin care am mai trecut pe parcurs.

Obișnuim să colindăm foștii noștri profesori alături de care am împărțit patru ani frumoși din adolescența noastră. Și totuși… devin nostalgică. E acel moment din an în care pot spune că sunt copleșită din toate părțile de entuziasmul și emoțiile de sărbători. Devin optimistă și visătoare la ceea ce vreau să realizez în următorul an.

De Crăciun nu este vorba de cadouri, ci despre reuniunea anuală a familiei. Este sentimentul ăla când vezi că a mai trecut un an, pentru că la televizor se difuzează din nou filmul „Singur acasă”.

Și mai este și sentimentul ăla pe care îl ai atunci când ești cu adevărat la tine acasă unde miroase a cozonaci, a portocale și a brad. (Eu salvez pădurile, așa că prefer unul artificial pe care să-l folosesc an de an). Îmi place momentul ăla când din cerul roz-portocaliu cad fulgii de zăpadă pe care îi admir stând cu nasul lipit de fereastra mea rece.

Noi și Crăciunul

În fiecare an, pentru că eu cu sora mea, Bettina, am copilărit încă de când eu aveam trei ani cu bunicii noștri, nu am rezistat să stăm departe de ei și mereu am petrecut cele mai importante sărbători împreună.

Din păcate, anul ăsta nu voi mai simți gustul sărmăluțelor, al fripturii, al prăjiturilor și al tuturor delicateselor făcute de bunica mea, pentru că voi experimenta tradițiile și obiceiurile Londrei de Crăciun, alături de Laurențiu.

Sper să descopăr și acolo tradiții frumoase de sărbători, așa că, vă invit să rămâneți alături de mine și Nivea în expediția noastră. Nu uitați că iarna asta #LikeYourself vă ține de cald!

 

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: