De-ale mele

Din seria „Vacanța de iarnă”

Și gata, s-a terminat. Vacanța mea a luat sfârșit. Aș mai fi lenevit puțin, dar și așa am prelungit-o cu încă o săptămână și sunt sigură că mi-au simțit lipsa colegii de la facultate destul. Acum că am ajuns in „Iadul Alb” de acasă, pot spune că este vremea perfectă de stat în casă să învățat pentru „sesi-stresi”.

Îmi place iarna, dar nu prea. Poate că dacă nu ar fi chiar atât de frig, poate că mi-ar plăcea mai mult și sigur ne-am fi înțeles mai bine de atât (eu și iarna). Deși, îmi place când văd că totul este alb în jur, mai ales crengile copacilor. Dau pozelor de Instagram o atmosferă de basm.

Și când te gândești că noi ar trebui să profităm mai mult de poziția geografică pe care o avem și de clima asta, susținând turismul românesc… pentru că, probabil, la un moment dat, nu ne vom mai putea bucura de tot ce avem acum, inclusiv de ger și de zăpadă.

Însă textul meu de astăzi nu este despre atmosfera feerică din Militari, ci despre tradițiile altor locuri și despre ce am făcut eu în vacanța mea prelungită…

Ei bine…

După ce am sărbătorit și petrecut intrarea în noul an la Londra, văzând artificiile de la The London Eye, de undeva departe, de pe London Bridge, cu alți zeci de oameni curioși și fericiți de acest eveniment anual, am mers într-un club care „ne-a dat afară” la ora 2:00, pentru că urma să se închidă… Da, exact, la ora 2:00 dimineața de Revelion, ei închideau clubul. La capitolul ăsta, românașii parcă stau mai bine.

Oricum, după ce am plecat de acolo alături de Laurențiu, verișoara mea Irina și încă trei prieteni de ai ei, am luat autobuzul (transportul a fost gratuit pentru toată lumea în noaptea aceea) și ne-am dus în căutarea altui club. Am stat până la 4:00 pentru că și acolo urma să se închidă, măcar era o oră „mai decentă” pentru această noapte.

Un obicei drăguț și cunoscut de Anul Nou în multe colțuri ale lumii, este acela de a se așeza în fiecare casă câte o crenguță de vâsc, pentru că el simbolizează bunăstarea, norocul, nemurirea, renașterea, prosperitatea și liniștea. Mai nou, de câțiva ani, obiceiul cu sărutul sub vâsc în noaptea dintre ani a fost adoptat și la noi.

Evident, în noaptea dintre ani, mi-au lipsit copiii care vin cu Plugușorul și cei care, de 1 ianuarie, vin să ne  sorcovească, în timp ce aruncă prin casă orez… pentru belșug.  Un obicei de la noi este acela de a purta haine noi, de preferat lenjerie nouă, roșie (simbolizează dragostea)… și altele, probabil… și de a avea bani în buzunar, ca nu cumva, Domne Fer’! să te prindă Noul an sărac pentru că, altfel, așa vei fi tot anul. De altfel, se spune că de preferat ar fi să nu ai nicio datorie pentru că vei avea datorii întregul an.

Însă tot răul spre bine… cică dacă îți pui o dorință în noaptea aceea, la ora 12 fix, se va împlini. Însă acum nu știu să vă spun când se va împlini…

În fine… și eram la Londra

Ultimele patru zile petrecute la Londra le-am petrecut vizitând și explorând ce am mai putut din lista pe care ți-am descris-o și în articolul trecut cu prima parte a vacanței mele de iarnă (VEZI AICI). Am vizitat Museum of London, British Museum, am făcut o plimbare și pe la Palatul Buckingham, St Paul’s Church, St James Park, Westminster Abbey, Camden Town. Nu mi-am completat întreaga listă, însă, dar sunt optimistă că voi mai merge în viitorul apropiat pe acolo, să termin ce am început.

De la englezi la italieni…

Imediat după Londra, a urmat scurta noastră vacanță la Roma, un fel de a doua mea casă, pentru că an de an merg acolo. Era ceva mai frig ca în Londra, ce-i drept, dar asta nu m-a împiedicat să îmi încep o sesiune de cumpărături de câteva zile pentru că știi tu… au început reducerile!!!

Am făcut o mică plimbare prin centru în Piața Sfântul Petru la Vatican, pe la Pantheon, Castel Sant’Angello, Piazza Navona, Piazza Venezia, Fontana di Trevi, Frascati. Nimic nou, dar nu m-aș sătura niciodată să merg sa vizitez aceleași locuri ori de câte ori am posibilitatea să o fac.

 

Și iată ce am decoperit la italieni… după ce trec sărbătorile de Crăciun și Anul nou, urmează un fel de sărbătoarea lui Moș Nicolae, doar că se numește „Befana” (Vrăjitoarea) și „vine” în noaptea dintre 5 și 6 ianuarie.

Legenda spune că ea vine călare pe o mătură și lasă cadouri și dulciuri copiiilor cuminți și cărbuni de zahăr dulce, celor obraznici. De Befana, se organizează diverse spectacole și carnavaluri destinate copiilor care se costumează în diferite personaje, animale, ființe fantastice etc (mai ales în vrăjitoare sau vrăjitori).

Și am revenit acasă, la zăpadă

Iar în cele din urmă, m-am întors la Românica, la familia mea, la prietenii mei. Am fost întâmpinată cu frig, ninsori și viscol, dar vorba aia „Nicăieri nu-i mai bine ca acasă”.

Știu că e un trend zilele astea să folosim cuvântul „rezoluții”. Dacă vrei să le știi pe ale mele, sincer, pentru următoarea perioadă, singurul meu obiectiv este să învăț și să trec cu brio de examenele din sesiune, iar după, mai vedem ce mă așteaptă în #2K19…

Sper să ai și tu un an splendid în care toate obiectivele și așteptările tale să fie bifate la sfârșitul lui 2019. Și pentru că știu că îți place să te încurajez… să nu uiți niciodată că cel mai important lucru pe care îl ai de făcut în fiecare zi este să te apreciezi și să îți oferi mereu un LIKE mare și frumos cât tine pentru că despre asta este vorba, despre #LikeYourself.

 

PS: Mulțumesc Nivea pentru cea mai frumoasă campanie la care am avut ocazia să particip! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: